Că ești atentă,
că nu ești,
eu tot îți zic:
mâine mergem să-l păzim
de porumbei pe Apollinaire.
La amiază ne vom bea vinul
în birtul Morganei.
Și, atenție, vom vorbi doar la ureche
ca s-o privim pe Morgana cocoțată pe tocuri,
cum ne mătură cu ochii și ne aruncă
de departe carafele pe masă.

Tu sperie-te, dă ochii peste cap
deși Morgana nu-și ratează ținta.

Ei, mâine seară...
Știi prea bine, voi da
o raită prin parc
să-l întreb pe Apollinaire
cum să-i spun Morganei
să nu-mi facă nazuri pe întuneric
când suntem la film.
Apoi o întâlnesc pe prezicătoare ―
hrăpăreața baronetă ce-mi va încropi
un viitor fără porumbei corodând fruntea
poeților încarcerați în busturi,
poate și cu fete-morgana suspendate
între firmament și jupoane diafane.

Poimâine? Răspoimâine?
Cine știe.