Primul vers

Al doilea vers

Al treillea vers

Si nu stiu ce sa-I spuna atunci sau ce sa faca

Se simtea ca o barca aflata in deriva pe o mare ocean sau
oricare alta apa

Trasa de vreun peste urias pe care trebuia sa-l omoare sau macar sa-l incetineasca

Sa-l conduca sa-l domine sa le arate tuturor ca el este
Santiago si nu Iona

Nimeni nu era cu el era singur intr-o barca aflata in deriva sau trasa pe sfoara de cine stie ce peste mare

Nici macar senin nu era afara cerul incepuse sa se innoureze si simti ca ceva putred era in barca lui

Deodata duhul aparu , era Tatal lui care de data aceasta
dragilor nu-l vazu

Ci merse pe apa la ai sai mult mai departe opri valurile si –l salva pe cel cazut in apa care nu stia sa inoate

Brusc afara se insenina si pescarii se intoarsera cu barca plina de peste si saturara astfel multime mare de oameni

Toate acestea se intamplau sub ochii sai ,

-Se mai intampla…

Si el tot singur era parca pe o barca aflata in deriva sau trasa pe sfoara de vreun peste mare…

Si iar cerul senin ce ii mai dadea sperante se innoura si barca lui tot mai mult se clatina si tot mai multa apa lua de-i ajungea pan-la gleznisoare pan-la pulpisoare… si nu se scufunda

El tot nu se grabea si astepta sa vina singura decizia finala , tot singur parca intr-o barca putreda si veche aflata in deriva sau trassa de vreun peste

Era un cutit vechi in barca de multi adeasea folosit sa scrijeleasca literatura sau istorie sau… cine stie poate viata insasi si cu toate astea el tot singur era parca pe o barca … trasa de…

Se gandea sa-si ciopleasca din vechea barca aripi sa zboare pan-la soare dar literatura il opri sau mai bine un calut sa-l poarte pana-n Troia dar barca era prea mica

vazand ca nu se hotaraste un val si-a facut mila de el si l-a azvarlit pe plaja

a inteles atunci ca nu era nici Santiago nici Iona,nu mai avea nici barca ,nici cutitul

ci era tot un …
eminescu…