Pe-o mărgea de ape albastre
Într-un vârtej de molecule
Sub un noratic smoc de astre
Creare-a fost a vieții bule

Prin răscoliri zvâcninde milenare
A apărut apoi dintr-un teluric bob
O unică ființă-n care
Sălășluia al întunericului rob

Cu pumnul minții el stăpân se cere
Peste materia ce l-a creat
Nesocotind că este cu cădere
Umil sa fie-n gânduri și în fapt

Un măcelar al celorlalte ființe
Parșiv în gându-i de domesticire
Prin al său ciob zdelit de conștiințe
Lumina milei stă în amorțire

Cuceritor prin foc și decădere
Natura-n limită-l îndură
Dar parazitul parcă-i cere
Cu propria-i pierire-nvățătură