poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-24 | |
o lebădă neagră, un poem anost, o cameră goală
un artist pe scena cu draperie roșie masa de aluminiu sub un reflector puternic sala e plină, liniștea este teatrală, are umbrelă verde îmi cade pe mâini, din tavan picură noaptea scamatoria o resimt ca pe un bumerang roza vâturilor este doar un refren epic voyeurismul a luat locul întrebărilor șine de tren, vagoane deraiate în sângele meu pasagerii fără valize fug îngroziți se eviscerează un poem anost, o lebădă neagră, o cameră goală am să-mi fac curaj să urc și să-mi ghicesc viitorul în măruntaie chiar dacă nu te văd, te voi născoci, acolo pe loc îți voi confecționa mâini într-o manufactură interzisă și o mască de ceară până vei putea respira înfig degetele în viscerele pline de cuvinte spectacolul începe cuvintele fug printre spectatori, nimeni nu mișcă sar peste tot ca niște clovni ieșiți din minți unele colorate, altele cu hainele rupte încă mai caut, vreau să scot o mare toxicomană fără pești, pe care s-o învelesc cu trupul ca un pergament în cele din urmă te văd vâslind inconștient, ars de soare uitat de lume, aproape nebun, barca mi se scufundă-n palmă se trage cortina, chipurile au rămas lipite de scaune încui ușa, afară plouă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate