Floricele pe sicrie
hai să le-adunăm sub glie!
Pielea doare,
carnea-ți sapă,
lacrimi zgârie sub pleoapă,
unghii roșii,
vene sparte,
să le frângem mai departe,
lume hâdă- proastă carte,
sufletele-mi toate moarte
mă închid afară-n ger
pe un palid colÈ› de cer.

Vreau să cad cât mai adânc,
ad inferos, sub pământ,
ca neființă să ființez,
să exist sau să turbez.
Oamenii să mă urmeze,
nervii au să le cedeze,
îi conduc înspre Apus,
să fiu V.I.P., cum e Iisus!