celebritatea
drogurile senzațiile tari
bolile incurabile
sunt ultimele sporturi extreme
în care mai căutăm fericirea sau moartea
îmi tot repetam asta în timp ce
se lăsa înserarea ca o mînă grea
peste beregată
cerul - retina unui ochi imens
nu vedea cum mă sufocam

am dat ușa casei la o parte
era grea ca o piatră așezată la gura unei cripte
aveam nevoie de viață
aveam nevoie de un drog nou
am luat tramvaiul 21
imediat ce s-au închis ușile
am tras pe nări
21 de grame de aer
în mintea mea se proiecta o nouă ordine
amețitoare a lumii
simțeam o prezență nouă
atemporală

călătoream cu viteza întunericului
opream în stații la toate vîrstele omului
în fiecare din ele urca o minune
la început un zvon
apoi un țipăt
mai tîrziu o lumină
se întindea în ochii mei
cum se lasă luna pe mare
nu-mi era frică
începusem să iubesc purtînd chipul tatălui meu

în ultima stație am coborît
acolo mă aștepta o fată frumoasă
care m-a întrebat ce-am făcut cu viața mea
n-am știut să-i răspund
nu făcusem nimic
nici măcar o crimă din dragoste
m-a luat de mînă și am urcat împreună

mi-a zis
ne vom băga în vene
cel mai frumos tramvai 21 din univers
și vom merge cu el mulți ani-iubire
fără să ne pese
fără bilet
dacă vin controlorii le zîmbim fără griji
îi privim fix în ochi
siguri pe noi
ca și cum am avea abonament
pe toate liniile