rochia alunecă pe piciorul meu
se revarsă în falduri de dantelă

îmi tai unghiile
un fel de absolvire a tuturor păcatelor ascunse
între carne și os
mă dezbrac
iar tu mă vei privi ca pe un copil cu pistrui

miroase a vanilie în miez de suflet

fidelitatea ta canină mă face să par
eticheta prinsă de degetul mare al piciorului unui cadavru
dintr-o morgă oarecare
sub piele se răsucesc venele trecutului pe care le asfixiez
cu jetul unui robinet deschis

în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte

cu dinții încleștați ne sădim pașii
până la capăt de țărână