în fiecare noapte dumnezeu își face obișnuitul rond
cu o tristețe casnică
și de fiecare dată ca începător
lângă femeia creată dintr-un prototip
la porțile raiului s-au deschis toate pizzeriile
dumnezeu și-a vomat toți îngerii pe pamant
în stanga și-n dreapta cai salbatici galopează
pe o nepotolită imaginație
peste gâtul providenței trec săniile unei ierni
mai mult sau mai puțin plicticoase
o mângâiere o atinge pe cealaltă
ca și cum ai trăi într-o lume fără cuvinte
încercând domesticirea unicului tău simț
acum când iedera împroașcă cu sânge
o fereastră inexistentă