|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
￭ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
￭ Capcană
￭ mamă moartă
￭ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
La final de final 
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ada Stanescu [Zooey ]
2009-04-16
| |
Nu m-am simțit niciodată atât de singură
ca un băăă... dupa ce toți copiii au plecat
acasă
sau ca o jachetă uitată
într-un compartiment de clasa a doua.
Nici măcar atunci când citeam foarte ușor
în cutele tale de pe frunte
deși nu ziceai nimic
și mă sărutai dragule.
Mă sărutai gri și vinovat.
O să îmi las părul lung
până la umeri
și mai lung în continuare,
o să mă fac plus pentru că tu ești minus
știi că o supradoză de minus naște plus.
 |
|
|
|
