Dublu impact stelar

În lumina de cleștar
a serii
se lasă trandafiriu
soarele
umplând din vinul lui torid
și pe-alte meridiane
ochii buzele paharele

Înserarea
frunțile cu jar stropind
îmi contractă
saturnin febril
un dorit timp
de mângâiat umerii
unei enigme eterne

Raza rebelei
mele stele fixe
face plonjon
artistic
la mine-n așternuturi

Muzica și glasul
tot mai evoluează
spre acoperișuri
într-un cartier maritim
al unei vechi cetăți
cu mii de grădini

Raza muzicii glasului
sare la trambulina stâlpilor
de iluminat un uriaș pod rutier

Pe-acesta îl urăsc
când îmi dă deseori trepidații
stând la piciorul lui
și aproape de baza Shell
în constelația buteliilor
roșii sau galbene lucind
ca supernovele-n univers

Urăsc podul poreclit
”De la butelii”
deoarece nu pot citi
în ochii iubitei
cum aș arde mai repede
dorurile noastre ajunși pe lună
decât ca pe două stele uitate de toți
prin popor numite acrobatele gemene
care se pretind în noi doi din cremene
devorând
electrizând
dintr-o scânteie
a sufletului lor dublu
tot misterul și calculul astronomic