săptămâna s-a învoit de la Dumnezeu
să poată crește mare cu aripi de înger:

Duminica să-i fie aureola
iar Luni să fie
strălucirea
unui crepuscul somnoros…
Marți să fie mâna dreaptă,
Miercuri, mâna stângă,
două palme-n rugăciune
mângâind cuvântul…
Joi să fie un picior și Vineri, altul
mărșăluind viteji prin timp…
Sâmbătă să fie trupul ce susține
pregătirea pentru-ncoronare
să-mi pot așeza
în toate unghiurile
o tiară-aureolă
și tot atunci
să descopăr
cel mai frumos chip pentru tine
din care se poate privi întregul:
picioarele și pașii
mâinile, palmele și mângâierile
rostindu-mi vocea…
și să cred că Luni va fi mai senin completată
de Duminica sfintei străluciri a iubirii.

săptămâna s-a învoit de la Dumnezeu
să poată crește mare cu aripi de înger
Din clipe, ore, zile, în luni și ani până-n
sinele eternului…