Ceva foarte subțire
și pămantean de drag,
o umbră din care mă desprind,
ca rodul la cădere,
înoată prin luminile copilăriei mele
ca peștii în lungi cute de ape.
Degete răsfirate de lună
pe frunte-mi pun răcoare,
se ițesc spre muguri
păsări cu gest de cireș
în floare.
Glas aurind
joaca senină-a copilului meu,
încă ești...