Timpul este o sticlă cu rom
Pentru răni altfel nevindecabile.
V-o spun pe cuvântul de om
Cu mai multe călcâie vulnerabile.

Am așteptat și eu ca, întru lămurirea acestui mister,
În urma repetatelor plângeri,
O femeie îmbrăcată subțire să coboare din cer
Însoțită de plutoane de îngeri.

Lumânări multe în jur să fi aprins,
Să cadă peste noi fericire din lăudatul pom...
M-a trezit, îmbrățișându-mă strâns,
Timpul, purtând etichetă de rom.