sunt mesagerul nopții ce se scurge
în tâmpla timpului care nu iartă
mereu pribeag, îmbolnăvit de soartă
nisipul din clepsidră parcă plânge


nu de-ntuneric strig ci de lumină
pietrificat ca sarea osândită
la ocnă, sub privirea răstignită
a bietelor păcate fără vină


lumina-mi linge pleoapele trudite
sunt prizonierul amintirilor
ce pun zabală viselor smintite


întunecând un gând îngrozitor
amarnic trec secundele grăbite
sorbindu-ne în clipe care mor