… mi-ai intuit privirea dezertată
spre o magnolie însingurată-n dor
și din bocancul desprins de talpa rece
a pământului ce-și savura rodul
înnodai șiretul descheiat
cu vena dintr-o sevă
pe mijlocul vieții
alergai să-mi cumperi sandale
cu barete și parfum primăvăratic
iar din culorile culese dintr-o metaforă
scriai unicei magnolii pe o petală
un autograf semnat trăire
dintr-o altă primăvară
pe mijlocul vieții
te-aș ruga să te oprești pe buzele roșii
dintr-o floare de magnolie
o zbatere a unui punct
dintr-o grădină vie
în mijlocul vieții
a renăscut.