ca de un perete făcut din sticlă/ la început aud mașini plesnind apa pe autostradă/ tot acolo stă îngerul acela despre care-mi povesteai/ pe marginea drumului/ cu rucsacul în spate/ numără vapoarele din portul pe unde călătoresc doar eu/ sunt pregătite mereu de vacanță/ apoi își dă jos o aripă/ începe să o curețe ca pe o armă veche/ furată de când a dezertat

un zumzet de cuvinte/ un roi îți sparge pielea prin care mă văd ca-ntr-o oglindă/ de câte ori te deschizi la nasturi îmi aranjez părul/ mă rujez/ probez pălăriile

de multe ori înfig mâna după o scoică/ repede să nu fie luată de val/ unghiile mi se murdăresc de sânge/ batista pătată este singurul remediu/ de câte ori o privesc/ știu că te-am atins/ aș construi un castel de nisip în loc de inimă/ numai așa te-aș putea trezi zi de zi să-l ud

ferestrele se lovesc de pereți/ frigul intră/ balamalele scârțâie/ pielea a inmugurit/ câteva ciori dinspre Piața Romană spre Herăstrău își fac loc prin tine la ora 7 dimineața/ prima mea grijă este să le privesc cum croncănesc/ în tine crește brusc un copac

singura armura este chipul rece/ aproape glorios/ parcă ar fi câștigat toate bătăliile/ este tot ce-mi amintesc/ îmi place să mă pierd/ de aceea am și cartea aceasta în mână/ fără ea aș fi fost doar un simplu trecător

de la catedrală orologiul bate ora douăsprezece/ jumătatea zilei s-a dus/ noroc că mai este timp să stăm pe aceeași bancă/ dragă cititorule/ știu că ai ceva de spus/ poate mă corectezi când merg pe stradă/ Clara mă întreabă mereu: ce îți dorești astăzi? mi-ar fi plăcut să o cunoști pe Clara

îmi lipesc urechea de pieptul tău/ pe obraz îmi rămâne o cicatrice/ singurul semn pe care-l am și azi/ somnul nu a curățat drumul/ mai sunt multe frunze pe jos/ gunoierii încă nu au venit/ cortina cade peste lanul de grâu/ macii dorm până târziu/ momentan nu pot fi văzuți cu ochiul liber