Te rugasem să mai ții primăvara în hățuri
și-ai trimis peste mine batalioane de pomi înfloriți
hăituindu-mă fără milă prin tot orașul.

Nu mi-ai dat timp pentru trecere
și-acum bântui străzile ca un compromis nedefinit:
o mână de om și restul - urs.
_ Mami, mami, uite-l pe Fram!
strigă un băiețel și trage cu praștia în mine,
ascunzându-se după fusta mamei.

Corcodușii mă înconjoară din toate părțile
și mă împung cu parfumul lor ascuțit,
luându-mă ostatic.
Lumina mi se vâră în ochi ca un burghiu,
sfredelindu-mi mintea după răspunsuri
pe care n-o să le primească niciodată.
Pentru că nu mă trădez,
mă trezesc azvârlită într-o intersecție haotică,
de unde blana mea năclăită de sudoare
mă târăște printre claxoane isterice.
Trebuie să scap de aici, orice-ar fi:
_Nu va supărați, troleibuzul 69 ajunge la circ?