în zorii zilei se sfiesc copacii
să culce umbre peste ierburi ude
ferind de umezeală pe săracii
bondari dansând în ritm de paparude

albine zboară încă somnolente
o rochie-nflorată de codană
le-atrage ca o pajiște și-atente
zburlesc zulufii-i ninși peste sprânceană

în brațele iubitului se-ascunde
părelnic speriată și cerșește
sărutul lui pe frunte să inunde
de drag și bine stare ce-nflorește

decorul verde se preschimbă-n scena
cu aburii de rouă inundată
un roi de fluturi vor să-i fie trena
puștoaicei de iubire alintată