mi-am găsit șnurul în miezul verii în pajiști aburind a verde sud
am știut că nu e loc pentru muguri loc pentru tei loc măcar pentru mine prea curând
mi-am zis soarele n-are ce să-mi mai lege am plecat pe pustiu cu zare
am văzut un morman de copii întorși în pântec de mame apoi între rădăcini înapoi
mi-am trimis din an în paște porumbei din ăia cu miedor încopciat de picioare
am plans de fiecare dată porumbelul a murit voiajor în balconul meu în dreapta era cenușiu
mi-am luat acasă fluturele cel mai stricat de pe perdea îl mai am și acum
am furat fluturele ăla din perdeaua unui unchi și el m-a hrănit cu borș mi-a șters buzele cu prosopul
mi-am pieptanat tot părul peste grumaz peste pleoape peste oglinda rotundă dimprejurul patului
am luat foarfecele ca să-mi încapă în palme și am tăiat
mi-am tăiat ce-am putut din părul putred din crescături de lapte din mine
am luat părul și i-am arătat mamii că-s frumoasă zână frumoasă zâna zăpezii
mi-am luat apoi mâinile de pe jos și le-am pus peste o mamă care plângea cu toate picioarele incrustate în podea
am crezut și cu ochii inveliți în mâini deasupra patului împrejurat de oglindă rotundă
mi-am răpus o familie de peruși pentru că s-au iubit până au început să pută puțin
am știut că au murit ca toate dragostele din vremurile acelea
mi-am amintit cumva că lăsasem după ușă un copil dodoloț cu nasul lipit de frunte care stătea
am aflat că stătea de două luni cu nasul strivit de pube l-ai făcut crește-ți-l am zis
mi-am luat apoi cartofii de pe plita cidrul din pahar cu picior lână scărmănată
am ajuns prima din clasă prima din casă prima din zare cu care
mi-am îngânat un bărbat ce bine că e loc pentru muguri
am zis soarele să-mi lege azi lege aburind a verde sud
mi-am adunat oștile de pe pustiu
am