Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră
Mă uit la lună și spun: o să apună curând
Dacă n-ar fi fost încă trează dragostea noastră
N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt.

Brazii degeaba își sună argintul feeric
Nopțile-acestea nu le mai merit acum
Când n-am desprins ca o fiara cu umbletul prin întuneric
Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum.

Vai!ce folos că-i ninsoare atât de adâncă
Poate pe alții-i mai ninge și-i tulbura încă
Noi odihnim pe coperta poveștii în veci
Ca două cristale uriașe,severe și reci...