Vin lebede pe ape - corăbii de zăpadă,
De vânt domol aduse, să-ți lumineze ochii;
Siajul frânt din ape îndoaie-n unde plopii
Când nuferii și trestii, și doru-n ea se scaldă.

Din salcia plecată se scurg în picuri stropii;
În suflet ți se zbate o pasăre nomadă,
Iar greierii din ierburi îți cântă o baladă
Ce crește-n macii serii șoptind să mi te-apropii.

Te-or întreba arinii - și lasă-i să te-ntrebe -
De ce nu-mi vii în brațe precum veneai mereu?
Ei te vor înțelege ce nu-nțelege-o plebe,

Iar tu, prin mine, ploaia o faci în curcubeu.
Și-n raiul tău de vise dă ordin să se-njghebe
Împărăția noastră: Tu singură și Eu!