Adânc de cer, adânc de val,
Adânc de ochii tăi.
Eu sunt un pește dus la mal
De recile-ți văpăi.

Aș vrea să pot să mă înnec
În apă descompus;
Să știu că-am fost, să nu mă trec
Cadavru la apus,

Dar mă respingi. Pe mal stâncos
Sub soarele gălbui
Rămâne-voi un galben os
Cu tente amărui.

Înfige-oi coastele-n pământ.
Salin și nemișcat
Voi prinde stropii tăi în vânt,
Dar nu voi fi iertat.

Е scris sfârșitul meu banal
Pe cer ca pe hârtii:
Amar de cer, amar de val,
Amar de ochi pustii.