Plecăm, oricum, devreme, din prea succinta viață
Pe calea cu sens unic, cu capăt bifurcat,
Ca o cometă-n treacăt cu coada în hiat,
Având în suflet flăcări sau poate-un bloc de gheață.

Se spune că ne-ntoarcem cu-n trup evoluat,
Din orizont de umbre, cu-o fascinantă față;
Dar nu e cu putință s-ajungi tu mai măreață
Decât arăți acuma - un înger irizat...

Vei fi a mea chiar dacă vom trece-n altă lume,
Prin dor și frumusețe, prin timpul infinit,
Cu umbra pulpei tale, prin culmi de vieți postume,

Vom fi uniți prin flăcări, prin cerul prăbușit.
De ne resping din stele, din purgatoriu-n spume,
Vom cere-azil politic la raiul mult râvnit!