De trup nu mai am nevoie
Să mă mint că nu mai sunt fecioară,
Nici brațe care să îmi plîngă,
Nici plînset care să mă doară.
De chip nu mai am nevoie
Din tîmple să-mi curgă cărunte izvoare
Și oarbă să mă rătăcesc în mare.
De suflet nu mai am nevoie,
Căci nu știu să mai trăiesc.
Dar nici să mor nu pot
Căci vreau încă să mai iubesc .
Mingieri să simț pe coapse,
Pe sîni, dulci sărutări
Și nu mi-e în puterea firii
Tocmai acum să vreau să zbor.
Cînd vocea în ecou mă cheamă,
Pe numele meu femeiesc,
Știu că doar cîntecul
Pot să-l mai deslușesc .