Ceva s-a întâmplat...
Nopțile au căpătat alt chip,
Întunericul s-a strecurat în ele,
Le tulbură, le înghite,
Făcându-le tot mai negre.

Stelele, acum, sunt triste,
Umbre reci se-nvolbură în ele,
Stivindu-le, una câte una,
Până când infinitul lugubru
Se revărsă în somnul meu.

Ceva ciudat,
Si nelalocul lui,
Se-ntâmplă în noaptea sumbră…
Sunt singură și, deodată,
Morții încep să se-adune
ÃŽn jurul meu,
Mă-mbrățișează si mă-ndoliază,
Vrând, parcă, să mă ia în lumea lor.

Liber rămâne doar focul...
El mă salvează,
Din crematoriul vieții.