Atâtea întrebări fără răspuns

Atâtea întrebări fără răspuns,
Și tot atâtea căutări,
Am obosit căci s-au ascuns,
Prin multele cărări.
Cine sunt eu?
Căci tot am căutat,
Să-mi știu sufletul meu,
Atât de însingurat.
Oricâte căutări au fost,
Și cât m-am întrebat,
Atâtea-s astăzi fără rost,
Dar m-am îmbărbătat,
Să sper, să caut, să găsesc,
Răspuns și poate leacuri,
Să nu rămân să m-amăgesc,
Cum au făcut de veacuri,
Atâtea suflete plecate,
Atâtea inimi roase,
Atâtea toate neîmpăcate,
Și toate sunt doar oase.
Și dincolo de voi trăi,
Să mă întorc vreodată,
Voi înțelege și voi ști
De ce am fost lăsată,
Pe vatra îngustă și săracă,
În șubreda odaie,
În fumul tatei ce mă îneacă,
Și lacrimi curg șiroaie.
De dorul mamei arzător,
De drumul des bătut,
La casa verde cu pridvor,
În care m-am născut.