Din puterea pământului te înalți cu aripi
de soare până în albul cerului.
Cu frunte de nori aspiri clarul
apelor și scalzi picioarele soarelui.
Fluturi de aer adie prin genele
De vară.
Arborii ți se-nchină în poale, spre seară.


Mâinile se impreunează sub univers, din credință...
Trupul îngenunchează în crudul ierbii- din ființă.
Vântul în păr ascunde povești,
Tu, fată din maci, a câmpului ești!