Ce repede se bagă Piticul să mă bată,
Mai jos frumoasa doamnă mă trage
Nerușinată-ncet de mână să las totul baltă
Râde-n chemare spre orizonturi large.

Piticul, un funcționar haios ce stă pe boltă,
Îi face semn să plece doamnei sub perdea,
Ar vrea mă-nșface fără nici un pic de plată,
La schimb frumoasei zâne să mă dea.

M-aplec în scop de iertăciune, altfel nu știu.
Îmi dau tămâie și-alte fumuri potrivite,
Mieros să par în fața drumului ce dă-n pustiu,
Frumoase-i doamne coasa-i taie fulger, iute.

Un deget doar așteaptă să ridice cel cu har,
Piticul moaie zâmbind creionul între buze,
Bătrânul dojenește scurt pe funcționar,
Ce fuge ascunzându-se-ntre frumoase muze.

Pe lista lui Piticul greșise pagini multe,
Bătrânul controlează catastiful pe-ndelete.