Înecat în apă vie, a murit așa.
N-a știut nici cum, nici câtă, ar putea să bea.
Și-a dus crucea din greșeală pe-un munte păgân.
A ajuns să fie slugă fără de stăpân.

A crezut c-așa e bine, când rău îi era,
Bănuind că și vecinul simte tot așa.
A rămas fără repere și-nțelesul lor,
Și-a trăit fără crâcnire, viață la mosor.

A văzut în balamucul ce-l înconjura,
Cât de inutilă-i viața când n-ai ce spera.
Înecat cu apă vie, a murit așa.
N-a știut nici cum, nici câtă , ar fi partea sa.

martie 2009