Nu sunt ale tale tăcerile căzute în colțul gurii
precum semințele de floare strivite în picioare.
Nu este a ta această ființă secătuită de viață și de moarte,
Ochii închiși și pielea gălbejită nu-ți aparțin.
Nu este somnul tău această tristă abandonare a simțurilor, a dorințelor,
A tot ce ai trăit
Nu ești aici, alături
e doar ceara ta atât de hidoasă, de murdară, de urâtă.

Þărmuri noi, edenul însuși trebuie să te fi găsit, suflete,
aici e doar un mort înghemuit în cârpe