În camera în care stau e un întuneric din ăsta care te sperie
Care e peste tot
Care te face să privești luminile din depărtări și să-ți imaginezi
Că ele ascund un mesaj că poate ele sunt poziționate
Într-un mod anume / îți vorbesc în vreun fel

Dar ele nu îți vorbesc în niciun fel și nimeni nu îți vorbește
Niciodată nimic / absența îți astupă ochii

În camera asta îmi amintesc de noi
Stau ghemuit de parcă mi-ar fi teamă să nu cadă ceva peste mine
Ceva de sus ceva mare și neapărat ascuțit

Nu îmi amintesc deloc de modul în care ne-am cunoscut
Știu doar că nu a durat mult
Nici măcar nu îmi amintesc vreun nume
Știu însă cât de încântător a fost

Ea era o actriță și arăta minunat
Îmi scapă acum numele însă sigur o știa toată lumea
Bărbații transpirați și orbiți de minunăția ei
Urlau sălbatic în juru-i

Ne plăcea foarte mult să alergăm ceea ce era straniu
Alergam și alergam dimineața și seara
Iar eu eram într-o formă fizică foarte bună

Acum însă stau chircit în colțul cel mai întunecat al camerei
Într-o poziție pe care ar lua-o o prostituată când un bețiv prost
Care a dres-o ar încerca să-i radă una peste față

Dacă e să fiu sincer nici nu pricep de ce n-am pupat-o
De ce nu mi-am apropiat căldura de ea
Era probabil cea mai elegantă și smerită femeie
Smerită cu faptul ca e o minune

Alergam dimineața împreună
Sincer habar nu am pe unde alergam sau cât era ora
Razele cădeau frumos și portocaliu peste casele
Care încă nu își reveniseră din orgie
Din beție sau din curvie sau încă nu își reveniseră
Pur și simplu dintr-un somn inocent




Slavă lui Dumnezeu că ea dispăruse înt-o zi
Efectiv mă trezisem fără să știu unde a dispărut




Degeaba am mai umblat să o caut
În zădar întrebam oamenii
Care îmi păreau niște ouă de gaină
Destul de straniu dar toți oamenii pe care i-am întrebat
Despre ea / arătau incredibil de asemănător cu un ou