Ne lăsăm iar duși de val?

Și uite așa se scurge timpul,
Vremea-i și mai schimbătoare,
În mormânt zace nea Nicu,
Ce eră stralucitoare!
Ca și atunci, ca și acum!
Era-i bună pentru unii,
Iar am început un drum,
Dar s-au înmulțit nebunii,
Þăranii și-ar vinde plugul,
Căruța și al lor cal,
Căci prea greu au tras ei jugul,
Ne lăsăm iar duși de val?
O, sărman tu Eminescu!
Ce-ai mai scris pe drept cuvânt,
Și atunci prima grotescu’,
Iar acum spulberă vânt.
Te-au înnebunit vrășmașii,
Teamă au avut de tine,
Și le-au fost alături lașii,
Ce e azi, ce va fi mâine?
Cum ai spus tu Eminescu!
Valuri trec și valuri vin,
A lipsit mereu firescu’,
Sufletul e prea hain.
Mai încerc și eu acum
Într-o eră nouă,
Chiar la început de drum,
Ce vă pasă vouă?
Lupți cu morile de vânt!
Așa-mi spuneți mulți,
Dar eu lupt pentru Cuvânt,
Pentru pași pierduți.
Așa s-au pierdut ades’,
Din prea mare lașitate.
Cu durere ne-am ales,
Și cu multă nedreptate.
Domnul spune ,ca să cerem,
Să deschidem poarta,
Ca să avem o mângâiere,
Să ne schimbăm soarta,
Dar fricoșii stau deoparte,
Lașitatea este mare,
Și de aceea-i nedreptate,
Încă o schimbare?