Mai cheamă-mă o dată în privirea ta
Și lasă ochii limpezi, făr' să clipești, ochii tăi
mari - oceane liniștite
Atunci când sunt lipsite de valurile nebune,
despletite.
Mai cheamă-mă o dată și-am să m-arunc, fugind,
Mai nudă ca oricând, zâmbind.
Vreau să mă mângâi cu privirea ta, să-ți simt vederile
pe pielea mea...
Leagănă-mi trupul cu imensitatea ochilor tăi,
clătește-mi fața gândurilor, tu, mare de văpăi.
Mai cheamă-mă o dată
și am să vin plângând, să te ajut cu apă...
Mai cheamă-mă o dată și îți jur
c-am să-mi arunc și inima pe drum
și tu-mi vei da crâmpei, un colț din tine,
oh, scăldată în privirea-ți de Neptun e-atât de bine...
Mai cheamă-mă o dată în privirea ta și după ce-am să sar,
mai ruptă ca oricând de-acest cumplit calvar,
închide ochii și lasă-mă să cad în tine!
Renunț la tot! La gânduri si la zile!
Iar tu, o, Marea mea Iubire, nu mă lăsa să fug,
arde-mi cărările pe rug
și ține-mă la tine,
prinsă-n furtuna apelor senine...
să-ți fiu sirenă și tu mare mie
și nici un marinar să nu ne știe.
Mai cheamă-mă o dată și când veni-voi nudă
botează-mă-n privirea ta cea cruntă.
Preschimbă-mă, iubitul meu, în ce dorești,
eu pot să fiu toți acei pești,
eu pot da vieții tale rost,
să-ți fiu eternul albatros...
Mai cheamă-mă o dată în privirea ta.
Sunt om, teluric,
n-am zis că unic,
dar dacă vrei, îndat'
închide-mă-n adâncul tău, ca naufragiat.
Mai cheamă-mă o dată în a ta privire,
Blesteamă-mă să fiu mereu cu tine...
Mai cheamă-mă o dată-nsetat ca la-nceput
Și-ți jur: că de-oi fi surdă, tot am să te aud!