Stând cu capul în jos, vedem totul dintr-o altă perspectivă,
ce-ar fi dacă am merge toți în cap?...
(toate lucrurile noi și interesante le descoperim din întâmplare)
Așa cum suntem acum, cu capul sus, am devenit blazați, nepăsători, nimic nu ne mai entuziasmează, plictisiți de noi și de lume ne petrecem zilele în competiții bezmetice, căutăm greșeli unde nu sunt și ne luăm de piept cu Dumnezeu pentru un nimic de izbândă.
Unii din noi au mers chiar degeaba până acum pe picioare, poate în cap reușesc să atingă stadiul perfect ce nu l-au atins în poziția moștenită din străbuni.
De fapt am înaintat, din patru labe am reușit să evoluăm la o specie mai isteață și mai agilă numai pe două dar omul are des nevoie de ceva nou, altfel se duce evoluția pe apa Sâmbetei.
În cap, am începe o viață cu totul nouă, ne-am căzni cel puțin să formăm alte legi, de gravitație,de echilibru , iar asta ne-ar da de lucru.
Vom descoperi banalități noi, începând cu ținutul paharului până la conducerea mașinii care bineânțeles ar merge cu roatele în sus.
Am fi ocupați de dimineață până seara iar zecii de ani pe care i-am petrecut pe picioare va trebui să-i petrecem în cap și cap cu cap vom intra în era „cei cu capul pe pământ „
Și cel mai interesant este, deja știm ce e bine și ce e rău, nu mai sântem începători indiferent pe ce domeniu.
Ca și cum te-ai naște bătrân și știi deja cum este mersul vieții, numai, de data asta perspectiva ar fi alta și din viața pe picioare am trage foloase...sau nu....?
Și ce se întâmplă cu experiențele negative care deja le-am trăit?...
Mai putem să le influențăm spre avantajul nostru ?.... vor sta toate în cap?
Păi dacă tot stăm în cap ce mai contează !!.......mai rămâne întrebarea, vom gândi cu capul sau cu picioarele?.... se pare că unii ne-au luat-o înainte și cunosc deja această tehnică.