Eu sunt poetul
ce soarbe stihul din amar,
misterul il transform in haos,
si sublimul in precar.

Iar viata mea devine haos,
fara sa-nteleg macar
materie uitata-n huma
devin al mortii avatar.

Menirea mea este sfarsitul
dar totul pare fara rost,
un destin apocaliptic
intr-un habitat anost.

Si niste versuri pierdute
intr-o pata de cerneala,
pe o foaie de hartie,
sa le dau lor socoteala?

O! De ce sa vreti voi, zei,
sa va mai intoarceti fata,
ca sa distrugeti o specie
ce nu stie ce e viata?

( decembrie 2004 )