poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-28 | |
nu de mâini de ajutor am nevoie ci de mine
poate m- a bătut soarele prea mult pe o parte sau indiferența ridic tăceri din bețe de chibrit mă izbesc brusc de atrii nu se aude decât pata asta întinzându-se incurabilă mi-a ajuns până sub retină ca o cutie umplută prea mult cu cireșe deși locul lor nu e acolo știu că trebuie să-i dau petei ce este al petei să mă întorc cu spatele și să sufăr de amnezie să-mi inventez o pierdere de timp :ce pot să uit lunea marțea șiașamaideparte vreau să fiu acrobat care face salturi mortale fără să-și frângă degetele să reordonez calendarul să mai desființez cifre dintre acele ceasului să mă apropii de soare cu ochii deschiși să nu mai recunosc ziua anul reproșurile dacă îmi tot aduci lanterne vechi nu am cum să fac o dată noapte peste decorul ăsta crezi că e așa ușor să scrii piese de teatru de jucat e floare ofilită uitată la butonieră trebuie doar să încapi în piele și în inimă dar de scris e mai greu întotdeauna e mai greu cu scrisul și cu petele îți mărturisesc uite că e aici cum cine pata pe care o povestesc de o viață se uită în oglindă se întoarce pe toate părțile eu privesc amețită săptămâna asta acidă și amară mi se face greață vreau fotografii liniștite în care oamenii împăiați alb-negru să nu semene cu morții vreau să-mi car timpul în altă săptămână vreau să fie duminică dar o duminică adevărată când nu te dai cu ruj pe gene și nu țipi că întârzii nu te gândi la nimic o să fac o lista cu nuanțele atriilor în timpul iernii o să le privești cu scârbă să știi viața e murdară pe degete și se agață disperată de artere nu toți locuim în porturi unde regretele se diluează la amiază resemnarea nu se învață greu trebuie doar să te gândești că nu poate fi atât de rău că nu o să o iei razna dacă scoți capul pe fereastră și auzi ierburile îngrămădindu-se pe morminte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate