Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce

atât cât să pot duce în spate

lumea

dar crucea asta de piatră

mă trage-n adâncul

râului Styx

în timp ce din cer plouă cu bolovani

peste casa mea fără ferestre

acoperiş din flori

arde mocnit focul dorinţelor

sufletul meu iese pe horn

rămâne scheletul

casei părăsite

Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce

atât cât să pot duce în spate

profeţia omului-fluture

rămas în coconul viselor nesfârşite

un înger care se naşte captiv

ca o lumină pe coridorul

umbrelor