“Poezia e arta de a face să intre
marea într-un pahar.”
Calvino,



Poezia e viață înflorită în cuvânt
Este ceva placut și ceva sfânt
Ea-I sensibilitate de gândire
E o dimineață pentru omenire

Poezia e cuvănt cu adevăr încântător
Cuvânt scutit de moarte și nemuritor
E simbolul de fericire și durere
E una din a vietilor plăcere

Ea-i cuvertură minunată de cuvânt
Ce tinde orișicând spre muzică și cânt
E rodul fericirii și păcii sufletești
Fără de care pe lume nu poți ca să trăiști

Poezia-i faramitură din universal mare
Expresie de fericire și de adorare
Ecou ea este ce sensibilitate are
Cel mai ales produs de cugetare

Ea-i muzică în ceasul de răgaz
Soare frumos ce strălucește în amiaz
O știință a linistirii omului pe acest pământ
Estetică și concentrare de cuvânt

Poezia e fantezie,viață, pasiune
Floare la butonieră ce se pune
Cea mai frumoasă în inimă purtată
O limpede minune fermecată

E steaua cea polara a iubirii pe pământ
Ea vise unește,gânduri și tot ce-i sfânt
O prelungire a geometriei în literatură
Floare parfumată a câmpului sufletesc fără de ură

Poezia e floarea de primaveră ce o arată mărul
E artă în care se unește plăcerea cu adevărul
Creatia ridmică a frumuseții de cuvinte
Un râu cu valuri înspre ținuturi sfinte.

E întrupare a melancoliei pe coline
E îndemnul permanent spre adevăr și bine
Oglindă e pe lume ce multora sa dat
A face prea frumos și-un lucru deformat

Mireasmă-i poezia pe pământ
Ea este arta redată prin cuvânt
Minunată este, e chiar sângle meu
Raza cea dulce ce dat-a Dumnezeu.

Comoara de neprețuit și lucru valoros
Ea este mestesugul cel frumos
Zboară prin întuneric ca raza de lumină
Nepieritoare-i poezia și divină.