poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-23 | |
Ca o văduvă ce-și plânge
Într-un colț singurătatea, Norul plumburiu își frânge În steluțe castitatea. Fulgii grei, ce-nchid în sine Filamente înghețate, Se așează-n culmi alpine Ca un voal căzut pe spate. Apoi cad încet pe dealuri Parcă-s fluturi albi de casă, Și-și preling prin rupte maluri Argintiul de crăiasă. Ajungând peste câmpie Fulgii-și plâng deznodământul, Doar o lapoviță vie Umezește tot pământul. Cu ocheade indiscrete Scoală soarele natura, Încărcată de regrete Iarna-și încrețește gura. Umbra iernii se ascunde Pentru șase luni și-o vară, Se dosesc în ladă bunde Și miroase-a primăvară. Vântul blând duios dezmiardă Crengile cu mărțișoare, Într-un semn de avangardă Focuri ard pe largi ogoare. Gâze trec din floare-n floare Ca hipnozele prin gene, Și-și adună pe picioare Visul galben din perene. Iar pe culme o fântână Cu o cumpăn-aplecată, Și-a lăsat troaca-ntr-o rână, Amintind că-i însetată. 22 Februarie 2009
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate