poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-20 | |
Dupa Loviluție-un Mistreț de soi
S-a întors în țara plină de noroi Și-a pornit afaceri, lucru cunoscut, În comerț, încalte, zis e și făcut. Cu un pic de minte, cu puțin noroc, Cu o șpagă mică, fiindcă era loc. A prins vad de târlă într-un loc de soi Și-a pornit comerțul, cum e pe la noi. Timp n-avea de târlă deci voia pe "tron" Unul care-n lipsă-i să fie patron, Îl voia și tÂnăr, și băiat isteț, Să știe și-o limbă, să n-aibă păr creț, Îl voia de rasă, cu nițele coaie, Cu mintea să salte, bine peste-o oaie. Și-a găsit alesul, ce să mai întorc Și a uns în scaun un preatânăr porc. Ia dat mână largă, să umple ograda Și slujbași aduse, șeful cu grămada, A adus și rațe, gâște, pui, curcani, Și-a purces la treabă ca să facă bani. Mistrețul, săracul, aducea furaje Așteptând profitul, fără să se bage, Dar în timp ce vremea se scurgea la vale Profitul sperat nu-i venea în cale... L-a chemat la stână mistretul pe...șef Și l-a luat în bâză în propriul fief Și măsura nouă a fost luată iute: A tăiat ograda în felii mai multe, A dat-o-n chirie că e mai ușor Sa ia de la alții decât să faci spor. Porcul, plin de sine, umbla prin ogradă Cerând bani la alții și hirtii, să vadă Cum să mai obțină bani de cheltuială Din chirii nefaste să își facă fală. Veni iar mistrețul înterbând cu foc De ce din furaje nu mai e deloc. Porcul iar mai cere, zice că va face Și mistrețul iarăși îl lăsă în pace. Godacul guiță și urcă-n copac, Dă cu râtu-n toate, urlă ca un drac, Se poartă de parcă el ar fi mistreț Când de fapt purcelul, avea părul creț. Urlă la găina care face ouă, Ceartă rața veche parcă ar fi nouă, Strânge toti godacii, șefii de ocol Ca mai mult să-i crească cifra de obol. Nervii lui de rasă sunt întinși-oțel, Urlă fără noimă la un biet purcel În îngrijorarea că mistrețul tare Vine iar la tirlă și-l calcă-n picioare. Îi ieși în cale boul, ce la car Trage cu nădejde, spornic și cu har, Și se rățoiește cu ton de mujic La boul ce trage: să se facă mic! A bătut din pinteni, a dat ca să muște, S-a umplut de baligi, a călcat în troacă... Boul, pân-la urmă, a decis sa tacă. Dar mistrețul nostru a aflat și-n grabă S-a întors din lume, iarăș în ogradă Și-a văzut că-i haos, n-a primit nici bani Și și-a spus că-n van s-au dus cinșpe ani. El l-a luat cu lanțul, l-a dus la satrap, Înspre hala mare, drept la un casap. Când mistrețul nostru se uita în vânt Fără să-i acorde ultimul cuvânt Își șopti în buze, cu voce cam tare, Săltându-și alene fizicu-n picioare: Chiar dacă e basna, mare alb sau zork Orișice s-ar spune, porcul e tot porc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate