Sunt îndrăgostit de un izvor,
De limpezimea apelor purtate;
E răcoros, zglobiu și visător,
Îmi dă fiorii dragostei adevărate;

Pe malurile lui și luna plânge,
Îi mângâie lucirea de cristale;
În apele-i o rază i se frânge
Și luna-i picură din lacrimile sale;


Acest izvor ce susură zglobiu
Mă mângâie cu șoapta-i lină,
Mă simt mai tandru și mai viu
Sorbind din el iubirea-mi cristalină;