Să facă pasul greșit și celălălt să ierte

Am îndrăznit să vă vorbesc,
În locul celor care au pierit,
Pentru dreptate, pentru libertate,
Pentru adevărul mult dorit.
Pentru minciuna care hrănește
Orgolii lipsite de suflet.
Îmi cer iertare de pe acum,
Dacă voi supăra pe mulți,
Nu asta mi-am dorit.
Eu am râvnit iubire adevărată,
Fără mască, la vedere, în lumină
Dar din păcate multe dedesubturi,
M-aș bucura să-mi dați crezare,
Iar dacă nu, rămâneți cu ale voastre,
Păreri sunt multe, puține, însă bune,
Dar mi-a fost dat să fiu așa.
O conștiință, o teamă de nevăzut.
De cel ce împarte bucuria, tristețea
De cel ce ne-a creat atât de diferiți,
Și să iubesc din suflet, dar să urăsc minciuna.
De aceea la multă lume n-am plăcut,
Un adevăr de-am spus, doar ură mi-am atras
Cei sinceri sunt iertători, au milă,
Cei răi oricât ai vrea, cu greu îndrepți.
Azi nu e chip să mai trăiești fără minciună.
Dar tare e păcat, ca și mândria e otravă.
Să fii sincer, doare pe cel mândru, ofensat.
Cine azi are curajul să lase masca jos?
Să vadă ce-a rămas din el, să se privească,
Să fie cine-a fost: un om creat.
De Dumnezeu, cel nevăzut, ce ne-a lăsat
Pe acest pământ, să ne iubim cu drag,
Dar puțină e iubirea, puțină e iertarea,
Fericirea și mai puțină, doar plăcerea
De trup, aceasta prisosește, dă pe dinafară,
Urmarea știm prea bine, tot din trecut
Ne-a tot răbdat cel Sfânt, prea mult.
Cât să mai lase trupuri golite
Fără suflet, cu mască doar,
Abia mai poți răzbate în viață.
Darul cel mai de preț, atât de aprig,
Aproape nu mai vrei să-l ai,
Dar tot din teama de cel Sfânt,
Tu îl păstrezi, căci ți l-a dat.
Să îl trăiești frumos, cinstit și demn.
Dar oare câți mai pot păstra?
Virtuți atât de frumoase și bune!
Aș vrea să știu cin' le-a păstrat,
Căci vreau să văd pe acela,
Să-l am aproape, să-l simt.
Un suflet, un om, dar fără mască,
Un om cu bune si cu rele, să știe a iubi.
Căci multe sunt greșelile, fără de voie,
Dar dacă e iubire, iertate sunt.
Să facă pasul cel greșit si celălalt să ierte!
Să arate astăzi că-i smerit si că nu minte,
Aceasta e iubire adevarată, în lumină.
Fața smerită, curată, dar senină
Mult și-au dorit si cei plecați.
Cu trupul doar, căci sufletul nu moare niciodată.