Ianus mi-a cântat la pian... până a zâmbit și sufletul meu! și mi te-a dăruit în diafanul albastru al rochiei care a mângâiat-o pe Calliope... și te-am privit cum îți încolăcești trupul, precum acel Naga liniștit de blândele povețe ale lui Buddha. mă aperi și misterul tău mă învăluie ca frunzele palmierului cu pene! parcă ai fi un vrăjitor înțelept, Gwydion, și vrăjile tale... poezii! mă cucerești, iubitule, și pe inelar îmi apare un inel fermecat! voi fi a ta! și vom zâmbi, și vom deschide porțile spre alte lumi...

3 februarie 2009, 21:44
ORPHIKA, 2009