poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-07 | | E pace-n jurul meu și-mi este bine Și cu sfiala răsăritul îl privesc, Să văd cum astrul zilei iarăși vine Să încălzească raiul pământesc. Privesc cum razele-i alungă ceața, Pătrunde până-n satul amorțit Și parcă strigă tare:-Bună dimineața! -Hei,gospodari,hai, nu va-ți trezit?! La viață apoi satul se trezește Și merge fiecare-n treaba lui. Doar eu rămân că totul mă uimește Și-aștept să dau binețe soarelui. Privesc spre el și...Doamne,parcă-i viu! Cu plecăciune-n față-i mă închin Și îmi promit c-o odă am să scriu Menită răsăritului sublim. Și-mi văd de scris că știu că el urmează Pe calea lui de sus, pe bolta albastră Și-atunci când va ajunge la amiză, Cu dragoste-mi va bate la fereastră. Și apoi stăm de vorbă doar puțin. Îmi spune tot,da,tot ce e de spus, Răsuflă ușurat cu-n lung suspin Apoi coboară-ncet,se duce spre apus. Acolo, când ajunge,privește înapoi Făcându-ne din raze un semn de bun rămas. Șoptește-ncetișor:-O să mă-ntorc la voi. Fără căldura mea eu nu vă las. 3 august 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate