nu știu să plantez sârmă pe sub tălpi
și să o alerg întinsă

nu contează
încă de la naștere am avut destin de acrobat
îmi măsor nasul cu sânge
sunt clovn când mă aplaudă mulțimea

spectacolul se întâmplă
într-o după amiază plictisită de scaune

trebuie să stați în picioare
să mă simțiți când vă intru

Eu

pe sub unghii

copii să vină cu răpitorii lor
fără acadele, sunt prea rotunde pentru gust

numărul 1

recit o poezie!

trebuie să vă număr prelung versurile
altfel o să credeți că este
o simplă înșiruire de litere

numărul 2

dispariția!

intră în scenă femeia linoleum
este prea albă și înaltă
în buzunare are forme din vise de bărbat
duce o pelerină bătrână
o pune plictisită pe mine
(diseară tot la…)
apucă să îmi spună
și…

dispare

nici ea nu se aștepta.

vă uitați la mine ca la ceas
nu mai trec

numărul 3

dresaj!

apare în scenă iubita

aplauze,
delir

brusc devin clovn

atunci iubita se sperie
ia în fugă o mătură
și fuge pe ușa din spate

nebunie totală
bis!bis!

nu mai am nici mătură nici iubită de schimb

numărul 4

iluzionism!

voi trece printr-o oglindă
fără să fac nici cel mai mic zgomot

îmi mai vedeți călcâiul
și atât

număr 5(final)

înghițitorul de săbii

nu era prevăzut în program

apare în grabă
bagă sub dușumea cioburile făcute de mine
își înfige o sabie scurtă în burtă
se scurge în aer
pielea i se sparge
se face lumină
dispare

gata.

plecați plictisiți
miroase a arenă și tușiți
eu vă fac semn de sus de pe frânghie
să lăsați biletele la ieșire în joben

trebuie să le număr