Sunt în cealaltă parte a zidului
uneori lumina strigă prea tare
proiectându-se pe retină
sub formă de seism
aici totul se poate rezuma
la o singură ușă
unde se deschide drumul
spre glontele
care seamănă
cu cel care l-a privit pe Kurt
trenul meu este înlănțuit
de peron
și nici vulcanii
ce mi-au înlocuit tălpile
nu îl pot pune în mișcare
privirea nu poate evada
din acest film ciudat
care îmi arată că picioarele
sunt prelungiri
ale mormântului imens
numit de unele cărți
planetă.