nimeni nu merită dragul meu

nici mersul meu nici respirarea mea nici firele mele de păr rămase pe pernă

nimeni nu merită să aibă loc de trecere

așa că închid ermetizez bine totul verific siguranțele instalez alarma

mi-am luat tot ce îmi trebuie aici

mine am mere am și niște reviste
poze cu tine scrisori în care o să-mi tăvălesc pielea

un ambalaj de ciocolată ca o icoană cu gust de buze de tu

și vânătaie fermecător colorată cu gura
respirându-mi undeva sub covor

acum pot să stau liniștită

nu intră nimeni aici nimeni nu merită dragul meu

eu m-am baricadat în inima mea
ca într-un sicriu
și-aștept să cazi peste mine
ca pământul greu
și viu
din mâna Marelui Gropar

înaltul