Digerai tăcerea somnului
și-mi ascundeai visele în trezire.
Abandonându-ți mâinile în țipătul meu
iar și iar
te prefăceai că m-ai uitat
ca să ne cunoaștem mereu
de la alt început.
Te așteptam în pragul insomniilor
reci și umede ca niște dâre de melc
și-ți pipăiam absența
până la disperarea de a fi doi.