poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-03 | |
Cum să întorci palma acestui oraș
pe obrazul căruia tresar motoare, suflete cu eșapamente vibrând în ceasurile cu pendul fracturat, cum să săruți miresele gri pe pleoapele umbrite de migrenele din primării, dacă aș ști să răscolesc mormintele din glasurile mimetice în dimineți de piatră și caroserii pustii... Adăpostesc la piept scheletul ultimei îmbrățișări învârt în lacrimi zâmbetele șifonate pe scaunele garilor de frig. Ea vine de departe,alba ca o ceașca în care-a nins cu spumă de salivă, nu mă privi,îi spun,nu ști că aerul are gustul ideii și al formei, apleacă-te peste vagoanele timpului cu tot corpul cifrat în culori, fă-te curcubeu ce-mi cade-n creștet când secundarul înlemnește clipa ce mi te-a ursit, nu mă dori,îi spun,nu ști că pielea e doar un mod de-a ne răni trecutul, rămîi în zare,încolăcind părul tău deasupra orașului învelit în cârduri de plumb... Cum să ajung departe fără sa mor în mareea umana ce arunca pe trotuare chiștoace de corali și cochilii fragile, am cumpărat din magazine toate corpurile neâmbrăcate, toate mâinile de dame fără brățări, zăgăzurindu-le carnal într-o horă inegală a străzilor. În momentele de închinare,plasmă gâlgâind posturi eterice în spectrul vizibil,banane și cabluri ce întrepătrund inimi și canapele, ajuns în temniță,deschid pereții ca pe jaluzele, alunecând pe datoriile mâinilor ce numără secundele așezate fișicuri, pentru a ști câtă viață se va evapora între prima și ultima ceartă. Astup urechile pentru a nu-mi mai auzi șoaptele, s-au ghemuit sub pături cavernoase oamenii pentru a suporta mai bine florile de plastic. Atâtea sunt de spus,dar tu nu vi, iradiată de zgomote,strivită în ventilatoare, cu gustul lui Gutenberg la subsuoară , liniștești cu laptele pielii violatorii ce nu s-au născut. Într-un oraș mecanic,organicul se plimbă ca prin Eden, închiriind mereu timpul altcuiva, alcătuim un compozit de stea pitică, prea risipiți să înțelegem tot, înfigem cipuri în senzualitatea lucrurilor, fluidizându-ne pașii prin lipsa de respect a cerșetorilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate