poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-03 | | E-n amiază soarele Și e mare zăpușeală. Sunt inchise portile Nu mai e nimeni pe stradă. Vântul nici nu mai adie Și natura-i amortită. Totu-așteaptă ca să vie Soarele la asfintit. Puișorii de găină Stau la umbra unui gard. Mama lor pare să spună: -Stati aici că-i cald ca-n iad. Doar un bobocel de rață Se arată mai isteț. Fuge și se bălăcește-n apă Și apoi pleacă la coteț. O pisică dolofană Stă intinsă sub un dud Bucurându-se de umbra Dudului de-un verde crud. Nu se-aude nici o poartă. Satul parcă-i amortit. Tablou de naură moartă Însă... pân' la asfințit. Dar deodată colo-n zare, S-aude-o bubuitură. Doamne!..Ce să fie oare?! Se stârnește vreo furtună?! Norii grei apar și ei Sus pe bolta cea albastră Să ascundă soarele. Nu mai bate în fereastră. Vântul,iată,s-a starnit Ca să măture ograda. Norii grei s-au năpustit Peste sat.Stau năvoloaca. Pe loc, totul s-a schimbat. S-a dezlănțuit natura. Iată,vine peste sat Ploaia,ce mai tura vura. Picăturile de ploaie Cad pe țarina-nfierbântată. Prin ogradă curg șuvoaie, Nu mai e natura moartă. Curge,curge ne'ncetat Ploaia cea zburdalnică Și pământul insetat Bea din ploaian darnică. 18 iulie 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate